Mulți subcontractori industriali sunt mai productivi ca niciodată.
Și totuși, sunt mai vulnerabili decât acum 10 ani.
Au investit în:
- Lean,
- automatizare,
- OEE,
- reducerea pierderilor,
- optimizarea fluxurilor,
- standardizare,
- digitalizare.
Au devenit mai rapizi, mai disciplinați și mai eficienți.
Dar, în paralel:
- marjele au continuat să scadă,
- presiunea pe preț a crescut,
- dependența de câțiva clienți mari s-a accentuat,
- iar comenzile au început să migreze către regiuni cu costuri mai mici.
Aici apare o întrebare incomodă:
Dacă fabricile sunt mai eficiente decât înainte, de ce atât de multe IMM-uri industriale se simt mai nesigure?
Pentru că productivitatea optimizează execuția.
Dar nu schimbă poziția strategică a subcontractorului.
O fabrică poate avea:
- procese excelente,
- indicatori buni,
- livrare stabilă,
- costuri controlate,
- echipe disciplinate,
și totuși să rămână complet substituibilă.
În momentul în care:
- nu controlezi produsul,
- nu controlezi relația finală cu piața,
- nu controlezi pricing-ul,
- și depinzi de deciziile unui OEM,
Eficiența devine, de multe ori, doar o metodă mai bună de a supraviețui într-un joc controlat de altcineva.
Iar acest lucru începe să se vadă din ce în ce mai clar în Europa.
Multe IMM-uri industriale au intrat într-o cursă continuă:
mai eficiente, dar mai dependente.
Problema este că diferența de cost poate fi aproape întotdeauna depășită:
- de o altă țară,
- de o altă regiune,
- de un alt furnizor,
- sau de un alt competitor dispus să accepte o marjă mai mică.
De aceea, cred că următorul avantaj competitiv nu va veni doar din productivitate.
Va veni din capacitatea companiilor industriale de a transforma know-how-ul acumulat în:
- produse proprii,
- soluții standardizate,
- sisteme,
- IP industrial,
- servicii cu valoare mai mare.
Foarte multe firme au deja aceste ingrediente în interiorul lor.
Au:
- fixture-uri dezvoltate intern,
- soluții create pentru clienți,
- procese reutilizabile,
- adaptări inteligente,
- experiență tehnică acumulată în ani de execuție.
Dar încă se văd exclusiv ca executanți.
Cred că aceasta este una dintre cele mai mari provocări strategice pentru subcontractorii industriali europeni în următorii ani:
Nu doar să devină mai eficienți.
Ci să devină mai puțin substituibili.
Pentru că o fabrică eficientă poate fi înlocuită.
Dar o companie care deține know-how, produs și poziționare proprie joacă un joc complet diferit.
Curios dacă și alții din industrie observă aceeași schimbare.
P.S. În ultimii ani am început să cred că una dintre cele mai mari oportunități ascunse din industrie este transformarea know-how-ului intern în produse și active proprii.
Dacă acest subiect este relevant pentru compania ta, mi-ar face plăcere să discutăm.