Un coleg mi-a povestit ca, înainte de ‘90 lucra la o firma care producea pompe de apă. Aici, pentru a reduce costurile cu materialele, s-a luat decizia ca bucșile să nu se mai facă din bronz (scump) ci din otel, care este mult mai ieftin. Această mare reducere de costuri s-a transformat într-o și mai mare problemă când pompele vândute s-au gripat (defectat) în perioada de garanție. Azi, această firmă nu mai există.
Azi, multe firme vor își plăteasc angajații cu salariul minim (fără bonusuri sau alte avantaje) pe motiv că nu-și pot permite să crească costurile cu salariile. Rezultatul este că aceste firme recrutează continuu, rotația de personal este mare, și au productivitatea tot mai mică pentru că omul pleacă tocmai când a învățat ce trebuie să facă. Așadar, costurile cu salariile sunt constante, dar cresc costurile cu recrutarea și training-ul (informal) și scade productivitatea. În plus, firma este foarte vulnerabilă în cazul creșterii salariului minim. Încotro crezi că se îndreaptă aceste firme?
Situația nu este diferită, din păcate, nici la nivel macro.
Citeam zilele trecute într-un articol că bugetul Romaniei nu poate suporta reducerea taxelor pentru salariul minim. Este un calcul simplist, că dacă reducem aceste taxe încasăm cu x% mai puțin la buget. Nu se întreabă nimeni ce ar fi făcut omul care lucrează pe salariul minim cu banii suplimentari. Oare nu ar fi cumpărat diverse produse, ca să aibă un trai mai bun? Implicit, 19% din acești bani s-ar fi întors la buget, prin TVA, crește consumul și firmele producătoare ar fi primit o gură de oxigen (nu facem toată analiza despre cât de mult se poate câștiga pe ansamblu).
În schimb, se aplică soluția clasică de reducerea costurilor și „creșterea” veniturilor; respectiv înghețarea salariilor în sistemul bugetar (costuri) și creșterea salariului minim (crește baza de taxare => venituri suplimentare). Care va fi rezultatul: creșterea cursului Leu-Euro, se vor scumpi produsele și utilitătile și, implicit, scade nivelul de trai. Este o strategie din care nimeni nu câștigă. Lose-Lose.
Unul dintre principiile formulate de Dr. Jeffrey K. Liker în cartea „The Toyota Way” este: „Bazează-ți deciziile pe filozofia pe termen lung, chiar dacă afectează obiectivele financiare pe termen scurt.” Cei care gândesc așa, câstigă pe termen lung.
Dar mulți aplică principiul lui Nastratin Hogea și se minunează că tocmai când s-a învățat fără mâncare, găsește măgarul mort în grajd.
Adrian Oprea ajută clienții să obțină rezultate spectaculoase de productivitate într-un timp scurt, de maxim 90 de zile. De peste 10 ani este arhitectul îmbunătățirii proceselor de management și operaționale ale clienților, astfel încât aceștia să obțină o productivitate ridicată și un nivel ridicat de calitate a produselor.
